Totul a început de dimineaţa, foarte dimineaţa. Eram încă ameţită fiindcă nu eram obişnuită sa mă trezesc atât de devreme. M-am urcat în maşină şi priveam pe fereastra drumul spre şcoală. Eram fericită fiindcă mă gândeam întruna câte lucruri noi erau sa învăţ şi ca o sa stau mereu alături de copi la fel ca mine. Eram foarte entuziasmată. Când am ajuns în curtea şcolii am văzut o grămadă de părinţi care stăteau împreună cu copii lor şi aşteptau învăţătoarele. Eram atât de neliniştită şi nerăbdătoare. Peste câteva clipe a venit o prietenă a mamei, care avea şi ea o fetiţă...era drăguţă şi mereu cu zâmbetul pe buze şi parcă ştiam ca vom fi prietene mereu.
Ceilalţi copii mai mari vorbeau întruna şi ziceau uităte la ăştia mici nici nu ştiu ce îi aşteaptă, dar eu mă gândeam că nu are cum să fie atât de rău...bineînţeles că m-am înşelat. Acum fac şi eu la fel când văd copii mici...săraci, ei chiar nu ştiu cât de greu poate fi. În fine... Când am intrat in clasă m-am aşezat lângă noua mea colegă, de atunci am rămas cele mai bune prietene. Love ya`

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu